Cipru a fost salvata de faliment, daca e sa ne luam dupa titlurile imposibil de neutre ale agentiilor de stiri. Nu o sa insist asupra consecintelor economice nefaste, deoarece ele ar trebui sa fie vizibile pentru mai toata lumea. Mai putin pentru jucatorii la bursa, printre altii. Insa ceea ce ma preocupa acum, cu predilectie, este relatia dintre statele relativ suverane si Uniunea Europeana.

Presedintele Ciprului, Nicos Anastasiades, le-a declarat reporterilor ca acordul semnat cu “troica” finantatorilor internationali consfinteste cel mai bine interesul cipriotilor si al Uniunii. In cazul Uniunii, nu am niciun fel de indoiala. Insa mi-e greu sa cred ca spolierea populatiei reprezinta binele ascuns pe care il ofera guvernantii, in conditiile date.

Intelegerea la care s-a ajuns ieri arata, din nou, in mod clar, dupa experimentul Grecia, ca nimeni nu poate scapa din prinsoarea comunitara. Din nefericire, prea putini sunt cei care vad Leviathanul bruxellez in adevarata-i uratenie socialista, preferand basmele despre depasirea intereselor individuale si nationale meschine, intr-o armonie dirijiata binevoitor de experti. Preşedintele grupului de lucru al miniştrilor de Finanţe din zona euro, Jeroen Dijsselbloem, a spus raspicat ca nationalizarile depozitelor vor deveni de acum regula, ceea ce indica precis substanta valorilor europene.

Evadarea Ciprului din zona euro nu s-ar fi limitat doar la zdruncinarea piramidei financiare europene, ci ar fi stabilit si un model de urmat pentru toate tarile care vor sa lase in urma promisiunile goale ale autocratilor din UE. Insa nimeni din interiorul gulagului albastru nu are interesul sa se vada ca exista viata si dupa moartea socialismului cu fata umana. Din acest motiv, si pentru consolidarea centralizarii politice, Cipru va ramane in zona euro.

In mod paradoxal, pentru vesnica gogorita a democratiei a si proceselor democratice, Parlamentul cipriot a fost evitat cu gratie, astfel ca locuitorii insulei trebuie sa accepte resemnati dictatul economic, care prevede majorari de taxe si impozite, plus restrictii in privinta miscarii capitalului. In tot acest timp, pe strazile din Nicosia, oamenii au afise cu “It’s capitalism, stupid”. O dubla lovitura pentru libertate…

Si daca tot ne-am lamurit ca nimeni nu poate parasi zona, e amuzant sa observam la noi, in Romania, nu neaparat absenta discutiilor relevante, cat invocarea ca un etalon perfect a modelului european. Oricate ticalosii si nelegiuri s-ar face la Bruxelles, reformistul local va ofta mereu in asteptarea comisarilor europeni, care sa faca ordine in aceasta tara mereu “altfel” .