Blogroll
- Greek Singer Stamatis Kokotas Testifies to a Miracle of Saint Eumenios He Witnessed
- Another Another 25 Books You Should Read
- Sermon on the Fifth Sunday of Pascha
- Homily on the Sunday of the Samaritan Woman
- Saint John Chrysostom on the Samaritan Woman
- Sayings of St. Ignatius Brianchaninov
- Geopolitica Links
- Offsite Post: ‘The Two Poles of Post-Schism Western Religion’
- Interview 1728 - New World Next Week with James Evan Pilato
- Brian Eno Decries Mass Cult-Think On Ukraine/Russia: "Never Seen Any Event So Universally and Simplistically Presented"
- CHD Files Comments with FCC Urging Accommodation of Millions of People Sickened by Wireless Radiation
- Come to Me and drink
- ‘Dixie’s Precious Sugardoll’
- CBDCs: A Country-By-Country Guide
- What is Orthodoxy?
- The man of divine desires
- Offsite Post: ‘Lessons in Hope from the Maccabees’
- St. Theodore Andreyev: Against the "new church of the evildoers" (1927)
- New Zogby Strategies/CHD Poll: Growing Intensity Among Californians Against Medical Freedom/Privacy Bills
- Orthodox Survival Course, Class 70: Wars and Rumors of Wars, Part B – A Paschal Reflection on the War Everybody is Talking About
- The Use and Overuse of the Word "Narrative" (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- CHD Warns FDA of Insufficient Safety Evidence to Support Authorization of Risky COVID Shots and ‘Boosters’ for Infants and Young Children
- Episode 418 - I Read Bill Gates' New Book (So You Don't Have To!)
- Offsite Post: ‘Modern Oracles’
- How to Control Your Soul’s Desire for Freedom
- One Of My Favorite Singers and Songs, For Mother's Day
- This Post Went Out With A Missing First Page--Now Fixed
- Everybody Always Gets Everything Wrong
- Two Years Ago Today, I Lost My Father
- Offsite Post: ‘The Antimonarchists Jump the Shark’
- Colored Water
- Action Alert: NY Mandatory Statewide Adult Vaccination Database is Proposed
- Interview 1727 - New World Next Week with James Evan Pilato
- Pubmed-indexed Papers on Covid Vaccine Injury
- It’s Time to Follow the Science
- The Alpha and Omega
- Deleted Resurrection Scene From the Movie "Jesus of Nazareth" (1977)
- Orthodox Survival Course – Class 69: Wars and Rumors of Wars, Part A – A Holy Week Reflection on the State of Our Souls
- A most Frightful and Revealing Dream
- New video on the Catacomb Church: The Apocalyptic Church - suffering on His behalf (Phil. 1:29)
- Lent VI Thursday
- Greek Television Series on the Life of Saint Paisios (Episode 9)
- Greek Television Series on the Life of Saint Paisios (Episode 8)
- Greek Television Series on the Life of Saint Paisios (Episode 7)
- We are being lied to! Four Saints - Four falsified Lives
- Prophecies: The End of the Red Yoke will come through China and then Russia will be Resurrected!
- And the Church "Gathered for a Candle"! (a letter from Catacomb Russia - 1948)
- Four Contemporary Saints on the Heresy of Ecumenism! – "It is impossible to come to know the truth or to grasp theology in any other way but by following the Saints.” - Joseph Bryennios (1350-1438), learned Byzantine monk of Stoudios Monastery
Cele mai citite
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- O mica problema de retorica
- Să învățăm să iubim
- 101 carti de necitit intr-o viata
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- O stire: moartea presei.
- Totalitarism homosexual
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
- Cel mai reușit produs al sistemului corupt
Cristian Comănescu: "Manipularea educației începe cu manipularea memoriei, a istoriei și a imaginii subiacente despre om" (II) | ![]() | ![]() | ![]() |
Interviuri |
Scris de Ninel Ganea |
Vineri, 16 Septembrie 2016 00:00 |
Cred că putem întotdeauna vorbi de "elite", în sensul de fruntași în direcția relevantă. Poate că și etosul egalitar al democrației ne spune ceva despre azimutul modernității, despre linia pulverizării criteriilor și limbajelor, pe care trebuie să exceleze de acum și elitele specifice, ca vârfuri de lance ale abilității de a-și venera egocentrismul tiranic și schizoid. Prin contrast, elitele Vechiului Regim cred că cel puțin nu își compromit singure "regatul" (calitatea aristocratică minimală pentru "cei vechi", observată de la antici până la profesorul libertarian Hoppe, fără a fi încă o virtute). Ba, uneori, au și resursele de a "sinergiza" cu purtătorii adevăratelor excelențe, pentru a-și perpetua caratele veritabil aristocratice și a nu degenera. Contrastul apare încă în mai toate romanele lui Jane Austen. Steinhardt, de pildă, evocă aproape înduioșător machiavelismul încă relativ al "elitelor" din vremea lui Caragiale. Care se transformă însă implacabil, s-ar zice pe firul chipului și asemănării buldogilor lui Darwin (dacă nu greșesc, monahul de la Rohia nu s-a lăsat păcălit de Teilhard!) în machiavelismul absolut al elitelor lui Huxley și Orwell. Sigur, în Biserică este întotdeauna posibilă "valorizarea talantului": nu e așa mult, în fond, de când Contele George (ulterior Vlădica Grigorie) Grabbe a dat conștiința canonică redutabilă a ultimei insule de deplinătăte Ortodoxă - fosta Biserică Rusă în Exil. Sau de când Marea Cneaghină Elisaveta Fiodorovna întorcea martiric lui Hristos darurile 'memoriei genetice' ale osului său domnesc. Părintele Serafim Rose și alții citează proorocii care sugerează că nu ar fi fost, sau nu ar fi, total cu neputință așa ceva. Cu prețul unei adevărate pocăințe pentru regicid și apostazie. Pentru ecumenism și serghianism. Pentru amestecarea criteriilor Bisericii cu ale Lojii sau Partidului, cu duhul viermelui hiliast neadormit. Toate sunt cu putinţă în Iisus Hristos, Cel ce este "ieri şi azi acelaşi, şi în veci." Să spunem așadar și noi, cu Sfântul Cosma al Maiumei: "Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţă pravoslavnicilor Domni asupra celor potrivnici dăruieşte!"
Cred că observația poate fi extrasă deja din Platon și este cumva consolidată de Aristotel. Aristotel nu mai reduce, daca am înțeles bine, exercițiul formării caracterului uman (baza "acțiunii umane", în sens clasic) la altceva decât urmarea omului deplin (al său "spoudaios"). Ceea ce implică, în plan discursiv, centralitatea poveștii omului deplin, exemplar. Așadar, arta povestitorului sau a retorului responsabil aplicată la povestiri exemplare, apropiate de istoricitate. Modele cu valoare practică verificată, nu doar basme inventate. Oricum, și pentru MacItyre omul este un "story-telling animal". Limbajul său practic nu privește decât ipotetic spre un țel final, dar e "recursiv", dependent de "pasul" istoric, cu toate "excelențele" presupuse de sesizarea distincției între "nucleul dur" al "bunurilor interne ale tradiției" și "învelișul" mai negociabil al instițuțiilor "protectoare". Omul său "narativ" întelege că deprinderea și "preluarea ștafetei" începe explicând copilului "ca o poveste" de ce dă vecinul zăpada. Sau de ce trebuie să se ducă (sau să nu se ducă) la școala publică. Sau pe ce criterii să primească (sau să nu primească) ultimul "sinod" al tradiției din care face parte. Sau de ce în interiorul tradiției există ucenicie a înțelepciunii practice (a acțiunii distinct umane, coextensive justelor sentimente social împărtașite, după care ofta C.S. Lewis în The Abolition of Man), iar în afară nu există decât abstracțiuni "geometrice" și raționalitate practică cel mult reziduală, tinzând spre babilonie și pulverizare, odată cu societatea și fiecare suflet în parte. (Fără a exclude, prin aceasta, importanța "jocurilor geometrice", dar ca "jocuri secunde", în interiorul tradiției, al contextului narativ, care le dă pondere și sens, din perspectiva înfloririi umane.) Internetul a adus foarte multă informație și o trezire relativă din marasmul entertainmentului. Însă dacă ne uităm pe alternativele propuse, fie ele de stânga sau de dreapta, observăm că ele lucrează cu tipare metafizice și antropologice similare cu cele ale establishementului. De ce este atât de dificilă regăsirea tradiției (normalității)? Este o întrebare mai potrivită pentru Virgiliu Gheorghe sau Jay Dyer și mulți alții, care cunosc mai bine lucrurile astea. Sau vom vedea, mai curând, perpetuarea exemplelor și presupozițiilor comode? Căutarea, de pildă, doar la curiculul și metafizica elitelor "matematice" în teorie și machiavelice în practică, după alternative "salvatoare"? Altfel spus, generația Disney nu va căuta, oare, odihna tocmai în "softul" celor care o împing, câteva prăjini înaintea lor, în groapa etosului de sclavi legați cu lanțurile patimilor, între care "stăpânul" se distinge doar prin abilitățile diabolice relativ "superioare"? (Slavă Domnului că modernitatea "românească" nu a dat matematicieni "filosofi" sau "filosofi" matematicieni de calibrul lui Bertrand Russell, în sfera reeducării!)
Să spunem, ca pas preliminar, că planul narativ contează. Pesemne că oricum prinde bine atunci o hartă, bătută cu piciorul, a vieților exemplare. Am auzit că odinioară, pe la țară, se citeau la rând viețile sfinților, cu ochi de copil, până pe la 15-16 ani, de vreo câteva ori. Atunci mai știam despre ce e vorba, mai puteam ține aproape de "referențialul natural", de modelele exemplare. Ai lui Dostoievski - spunea cred un biograf - înca citeau și ei cam jumătate "vieți", jumătate Misterele Parisului, acasă - și a fost suficient ca 'micuțul' F.M. să bată toți "englejii"! E deja remarcabil. Prima parte a interviului poate fi citită aici |