Stelian Fuia, ministrul Monsanto, a descoperit recent ca laptele din comert este, de fapt, lapte praf. Ma rog, fermierii l-au informat pe oficial. El nu avea de unde sa stie acest lucru pentru ca in subordinea sa exista doar doua agentii care s-ar fi putut sesiza, “Inspectia in industria alimentara” si “Inspectia in domeniul zootehnic”. Nu mai amintim de agentii conexe precum ANPC, ANSVA si cate or mai fi.

"La ora actuala, nu exista un control unitar pe piata. Unii controleaza continutul, altii din punct de vedere sanitar, unii eticheta, dar niciodata impreuna. Eu sustin legislatia in ce priveste organizarea registrului industriilor alimentare, pentru ca atunci cand omul cumpara un aliment sa stie ca e de calitate si ca il poate consuma cu incredere", a spus Fuia.

Deci, oficialul Monsanto recunoaste existenta multiplelor controale si agenturi insarcinate cu ingreunarea agriculturii si eliminarea taranilor de pe piata, dar doreste o centralizare sporita. In fond, ca sa scurtam suspansul, Ministrul Agriculturii nu are niciun interes in sanatatea oamenilor. Ceea ce il preocupa in primul rand, prin aceste declaratii, este legitimarea Registrului Industriilor Alimentare, un fel de Codex Alimentarius in varianta autohtona armonizat, bineinteles, cu valorile globale.

La mijlocul lunii aprilie, reprezentantul Monsanto a dat presei o declaratie similara celei din aceasta saptamana, doar ca in loc de lapte era vorba de parizer: "Sa nu ne miram cand se scurge apa din parizer si din salam, pentru ca acum nimeni nu verifica retetele producatorilor in privinta ingredientelor folosite". Solutia lui Fuia, atunci si acum: “Vom inainta proiectul privind cerintele de inscriere a operatorilor economici in Registrul Industriilor Alimentare spre aprobare Guvernului”.

Prin aceasta masura, toti producatorii de alimente vor trebui sa se inregistreze “gratis” la directiile judetene de agricultura pentru a obtine un certificat necesar functionarii. Ei vor trebui sa depuna o cerere tip, insotita de un caiet de sarcini, care va cuprinde statutul societaţii, obiectul activităţii şi specificaţia tehnică sau standardul de firma al produsului, elaborat si aprobat de operatorul economic, dar si etapele fluxului tehnologic al produsului. Dupa ce depun un metru cub de hartii, producatorii vor afla daca retetele lor sunt acceptate sau nu.

Acum, ca intrebare simpla, cine credeti ca va fi capabil sa treaca prin arcanele birocratice ale acestui registru: corporatiile ce folosesc lapte provenit de la vaci injectate cu hormonul Monsanto sau fermierul cu trei vaci in curte, firmele de mezeluri ce deja folosesc aditivi si chimicale la scara industriala sau taranul ce a afumat o slanina in podul casei?!

Ideea acestui registru este de a elimina cat mai usor, de pe piata producatorii independenti, oamenii ce nu se conformeaza la standardele imposibile ale ministerului, disparitia completa a oricarei forme de alternativa la mancarea procesata vanduta in magazine.
In treacat fie spus, cheia pentru o hrana sanatoasa o reprezinta eliminarea reglementarilor si fiscalitatii. In acest moment taranii nu isi pot vinde produsele (lapte, oua, legume, fructe) decat prin depasirea unui numar mereu in crestere de obstacole legislative si administrative. Prin absenta reglementarilor, ei ar putea patrunde pe o piata unde exista o cerere imensa, iar consumatorii ar decide ce e bun si rau. In varianta actuala, minsterul face un triaj arbitrar pentru noi, iar apoi ne permite sa alegem intre un lapte praf si unul foarte praf vandute drept naturale.

Revenind la registrul promovat de ministrul Monsanto, iata cum suna o descriere a celebrului Codex Alimentarius: “Este o colectie de standarde alimentare, adoptate la nivel international, care au ca scop declarat protectia sanatatii consumatorilor si asigurarea practicilor corecte in comertul alimentar. Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semi-preparate sau crude si pentru distributia catre consumator, prevederi in ceea ce priveste igiena alimentara, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare si prezentare, metode de analiza si prelevare. In realitate, Codex Alimentarius intenţioneaza sa puna in afara legii orice metoda alternativa in domeniul sanatatii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare si a vitaminelor si tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai putin un potential concurent pentru industria chimiei farmaceutice.” (Violeta Bucur). Nu exista mari deosebiri….

In suma, tipic orwellian, toxinele devin hrana naturala, iar mancarea sanatoasa se transforma in otrava de care Big Brother Monsanto “ne salveaza”. Traiasca Minunata Lume Noua!