Rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA ar trebui să îngrijoreze orice conservator sau chiar liberal clasic. Și nu pentru că nu a câștigat Mitt Romney, acesta fiind, din punct de vedere ideologic, mai apropiat doctrinar de actualul președinte decât de principiile tradiționale ale republicanilor. Ci pentru că soarta alegerilor a fost pecetluită de minorități, care vor căpăta o influență din ce în ce mai mare în ceea ce privește politicile Washingtonului de promovare a ”discriminarii pozitive”. 90% din comunitatea gay a votat cu Obama, 41% dintre membrii săi declarând că au și donat importante sume de bani pentru campania actualului președinte. 93% dintre afro-americani au optat tot pentru Obama, la fel și 75% dintre hispanici și asiatici. Au apus vremurile în care cubanezii din Florida erau cei mai radicali republicani, dar și cele în care familia Bush se mândrea cu o relație specială cu mexicanii din sudul Statelor Unite. 55% din populația feminină a SUA (majoritară de altfel) a căzut victimă farmecului actualului președinte.

Ceea ce îngrijorează nu este preferința minorităților pentru Barak Obama, cunoscută deja date fiind pozițiile radical-consevatoare ale unora din membrii Partidului Republican, ci procentele extrem de ridicate prin care aceasta s-a manifestat. Rezultatul strâns înregistrat în ceea ce privește votul popular arată că alegerile au fost câștigate de alianța minorităților, care vor trebui răsplătite după alegeri cu o legislație care să promoveze o discriminare pozitivă și mai agresivă. Iar harta voturilor pe counties arată o Americă extrem de divizată, o Americă din punct de vedere geografic roșie (republicană), însă o Americă extrem de albastră (democrată) din punct de vedere demografic. America tradițională rurală a votat cu Romney, cea urbană cu Obama, ceea ce implică cheltuieli publice suplimentare pentru ”dezvoltare și planificare urbanistică” menite a răsplăti votanții fideli din marile aglomerații urbane. Iar populațiile minoritare au un spor natural mult superior celei majoritare, în special în suburbii.

În ultimul timp se poate observa o întoarcere a micilor fermieri americani la valorile anti-federaliste și anti-etatiste. Paradoxal, respectiva mișcare este rezultatul conștientizării de către aceștia a efectului extrem de nociv al subvențiilor agricole alocate de guvernul federal. Micii fermieri americani au realizat că subvențiile distorsionează atât oferta, cât și cererea, în sensul promovării intereselor marilor corporații din domeniul agricol (producătoare de OMG-uri și etanol de origine vegetală, ca și de alte produse subvenționate prin legi promovate de respectiva industrie la Washington).

De altfel, istoric vorbind, micii fermieri au fost mai întotdeauna de partea pieței libere în SUA, spre deosebire de locuitorii orașelor, mult mai sensibili la sloganurile mișcării sindicale, pe deo parte, și ale celei corporatiste, pe de alta. Încă de pe vremea lui Jefferson sau Madison, cei mai cunoscuți purtători de cuvânt ai micilor fermieri,  America rurală a realizat că libertatea individuală, dar și cea economică sau comercială, depind de rezultatul luptei cu mișcarea corporatistă și centralistă, al cărei cel mai important reprezentant era Hamilton. Din păcate, odată cu înfrângerea Sudului (reprezentantul liberalismului economic prin opoziția sa față de tarifele promovate de Nord, dar și a industrializării forțate impuse de guvernul federal) în războiul de secesiune, a fost înfrântă și mișcarea anti-etatistă și anti-intervenționistă, fiind larg deschis drumul impunerii cu forța a Leviathanului nordic.

Istoria arată că alianța dintre progresiștii emancipatori și socialismul corporatist și imperialist nu este una nouă, ce ține de o conjunctură istorică, ci este una mult mai profundă, care își are originile în rădăcinile comune ale celor două ideologii, una socială, iar cealaltă economică.

Actuala tendință se va accentua, din păcate pentru republicani (care deja au pierdut patru din ultimele șase alegeri prezidențiale). Doctrina ”câștigătoare” îmbrățișată de ambele partide (care nu se diferențiază decât în ceea ce privește aspecte marginale) se va muta în viitor mult mai la stânga. Asta dacă republicanii nu vor reveni la politica lor tradițională și vor declanșa un adevărat război ideologic împotriva actualei doctrine  majoritare (caracteristică actualelor elite republicane și democrate).

Pentru a mai putea ocupa, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, Casa Albă, republicanii au de ales între două opțiuni: fie vor curta la rândul lor minoritățile și vor muta Partidul Republican la stânga Partidului Democrat, fie vor reveni la principiile tradiționale, completate cu câteva teme libertariene (o poziție anti-imperialistă și anti-militaristă, una de dezincriminare a  consumului și comercializării drogurilor și, nu în ultimul rând, o poziție anti-federalistă, de întărire a atribuțiilor statelor în detrimentul puterii federale).