Blogroll
- Ammiel Alcalay's New Essay In Middle East Eye
- Submerged But Not Much Longer
- Interview 1876 – Iran Strikes, WHO Protests, German 4/20 (NWNW 551)
- Suing the Tyrants – #SolutionsWatch
- Offsite Post: ‘The Orthodox Bishops in the United States Act Culturally Illiterate’
- Note To Self
- Interview 1875 – James Corbett Breaks The Spell of the Global Conspiracy
- The Secret History of Hamas
- Reiner Fuellmich, In 18 Minute Recording From Prison, Reveals Deep Infiltration, Intelligence Gathering, And Plot; Also Says Covid Empire Of Lies Crumbling
- Folk Music As Anti-Anxiety
- Iran Launches Retaliatory Air Attack On Israel
- The Path of True Christian Life
- The Significance of Fasting in the Struggle against Fallen Spirits
- Saint John Climacus and the Ladder of Divine Ascent
- Fourth Sunday of Lent
- St. John of the Ladder
- Russian Orthodoxy in South Africa in the 1950s and ’60s
- Echoes of WWI: China, the US, and the Next “Great” War (2017)
- Offsite Post: ‘The Right Foundation’
- Interview 1874 – 6th Time’s The Charm for Zimbabwe’s “New” Currency (NWNW 550)
- CHD Wins in Los Angeles ‘Smart City’ Public Records Case, Gaining Access to Thousands of Withheld Documents Regarding Rollout of Artificial Intelligence
- Offsite Post: ‘The Power of Women’
- ‘Alleluia’: Exploring the Depth of the Shortest Doxology
- Offsite Post: ‘German Greatness’
- Judge Rules in Historic CHD Lawsuit Challenging Fast-tracking of Wireless Infrastructure in Los Angeles
- CHD Supports the Motion Against U.S. Department of Health and Human Services Alleging Fraud in Omnibus Autism Proceeding
- Offsite Post: ‘Will America Complete Its Revolution?’
- Remembrances for April - 2024
- Exploring the Lenten Triodion: A Journey through Penitence and Joy
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- From Aristocrat to Ascetic: The Disguised Path of Saint Anastasia
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- Exploring the Essence of Praising God
- Brian Hooker to Participate in Senator Ron Johnson’s COVID Response Briefing, ‘What Are They Hiding?’
- Navigating the Path to Confession after Grave Sins
- Miraculous Encounters: The Power of Saintly Relics
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- Alexandros Papadiamantis Resource Page
- How Great Spiritual Figures of Greece Helped Form the Renowned Conductor Dimitri Mitropoulos
- Artificial Intelligence as Artificial Brilliance (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- Movie: "Men of Anjolos" (1997) - An Islamic Movie on the Life of the Seven Youths of Ephesus
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- The Bitten Apple of Apple Inc. (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
- Single Mind, Simple Life – Gospel for the Third Sunday of Matthew
- Save your soul with fear of God
- Enduring skillfully
- Orthodoxy is unique
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- O mica problema de retorica
- 101 carti de necitit intr-o viata
- O stire: moartea presei.
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Libertarianismul imposibil |
Polemici |
Scris de Ninel Ganea |
Duminică, 09 Iunie 2013 21:15 |
Cine are curiozitatea sa arunce o privire pe biografiile ganditorilor libertarieni va constata, cu oarecare stupoare, ca filozofia radicala, sustinuta in anii tineretii a capatat, in multe cazuri, la maturitate, nuante mult mai blande. Murray Rothbard, de pilda, a devenit, spre sfarsitul vietii, nu doar un admirator al barocului bavarez, ci si fidel ideii ca libertatea poate fi cladita doar pe un soclu crestin. “I am convinced that is no accident that freedom, limited government, natural rights, and the market economy, only really devoleped in the Western Civilization. I am convinced that the reason is the attitudes developed by the Christian Church in general, and the Roman Catholic Church in particular. ….even though I am not a believer, I hail Christianity, and especially catholicism, as the underpinning of liberty”. Distanta ideologica fata de perioada in care piata rezolva orice, iar alianta dintre tron si altar (vezi “The Libertarian Manifesto”) reprezenta un comunism “avant la lettre” este considerabila. Gustave de Molinari, un economist mai putin cunoscut, dar un pionier in teoria agentiilor de protectie privata, a renuntat si el in anii de senectute la principala sa contributie. Exista si exemple mai putin sonore, dar ma voi opri pentru moment aici. In alte situatii, cele mai frecvente, de altfel, perspectiva se schimba radical si in loc de mantra “piata va rezolva” apare obsesia “drepturilor omului”, “neoconservatorismul”, “postmodernismul”, “ecologismul”, in fine, toate simulacrele socialismului reinventat. In aceasta directie “nomina sunt odiosa”, dar exemplele pot fi gasite cu mare usurinta. Radicalismul libertarian se imbina de minune cu agitatia tineretii, dar nu cred ca schimbarile de filozofie sunt legate inextricabil de modificari hormonale. In spate se ascunde ceva mai profund decat simpla agitatie specifica varstei. Insa zilele trec, iar discutiile din cafenele si retele nu mai aduc nicio satisfactie. Oamenii nu se schimba si nu iau in seama nici vorbele, nici ideile sale revolutionare. Lumea se plictiseste, socialismul castiga teren sub forme tot mai insidioase si libertarianul se trezeste ca nu are niciun fel de radacini mai solide. Succesul la public este insignifiant, perspectivele academice sumbre, iar cele financiare pe masura. In contextul in care nu are un angajament filozofic mai profund, singura solutie o constituie reinventarea. Problema nu sta, in mod necesar, intr-un accident biografic, ci in orginile intelectuale ale doctrinei. Fiind in mod pronuntat o ideologie moderna, libertarianismul are cateva puncte slabe inerente: o preferinta de timp foarte mare a adeptilor, o idolatrizare a regulilor, implicit un anistorism falimentar, si o antropologie iluminista comuna cu socialismul cel mai dur. Jacob Huebert, insa, sustine ca libertarianul ar trebui sa fie, dimpotriva, o persoana cu o preferinta de timp scazuta. “It's high time preference – the need to see results in Washington now – that leads libertarians astray. It's what has made people latch on to politicians who don't really share our values. It's what has made people pursue political projects that would actually move us in the wrong direction, such as school vouchers and so-called social-security privatization”. Desi recomandarea e admirabila, din nefericire, Huebert nu ofera niciun argument pentru care lucrurile ar trebui sa stea astfel. Tot ceea ce ne spune el este ca, indiferent de ce se va intampla, libertarianul detine adevarul, iar asta e suficient, mai ales cand ceilalti se afla inca in pestera cunoasterii. “Unlike most people, we can see the state for what it is. Unlike most people, we can understand what's going on in the economy. Unlike most people, we have the truth, and in many important respects, the truth has already set us free.” Lasand la o parte problema Adevarului, ideea ar fi ca libertarianismul reprezinta doar o filozofie foarte partiala, reductionista, fara o reteta de fericire, fara o morala consistenta, alta decat legalismul drepturilor de proprietate, fara o estetica, samd. Fiind compatibil cu atat de multe filozofii ireconciliabile e un semn de slabiciune inerenta, dupa cum avea sa constate, printre altii, chiar Rothbard in asocierile sale. Oamenii nu pot adera, pe termen lung, la un proiect care nu le ofera decat satisfactia unei teorii corecte a statului. Nu exista suficiente legaturi care sa le sustina comunitatea. Fiind moderni, si pe cale de consecinta, cu o preferinta de timp ridicata, libertarienii vor schimbari cat mai rapide, mai ales ca detin adevarul. Cine ar putea astepta pasiv nasterea anarhiei, cand detine tocmai secretul existentei? Rational este sa grabesti lucrurile in directia dorita si asta cat mai repede cu putinta. In sensul acesta, orice solutie la indemana poate fi utilizata, de la declansarea revolutiilor alaturi de egalitaristi fanatici, pana la dictaturi stiintifice, cu credinta ca evolutia merita a fi dirjata din cand in cand. De asemenea, spre deosebire de ideologiile concurente, precum comunismul, libertarianismului ii lipseste o teorie a istoriei. In timp ce socialistii asteapta inevitabilul eschaton egalitar, libertarianului ii este imposibil sa se consoleze doar cu gandul ca poate, candva, eventual prin decret, de undeva din empireu, se va reusi instaurarea anarho-capitalismului. Pur si simplu, el va dori paradisul promis de teorie aici si acum. Si cum aceasta situatie este atat de improbabila, singura solutie ramane o reorientare strategica spre filozofii mai profitabile in ordine practica sau academica. De aici apare virajul atat de des intalnit spre o stanga intotdeauna mai pragmatica si mai flexibila. Nu cred ca situatia libertariana este fara o iesire onorabila sau ca rezolvarea ar constitui-o abandonarea totala a teoriei. In esenta, inclin, pe urmele altor ganditori mai profunzi, spre ideea ca legarea filozofiei libertatii de o ancora- morala (religioasa) in primul rand- mai solida, intuita,de altfel, de Rothbard, reprezinta unicul drum pentru a salva lucrurile. Insa, chiar si asa, problemele radicalismului si ale anistorimului nu cred ca pot fi rezolvate. Astfel ca libertarianismul ajunge, in cele mai fericite cazuri, doar un capitol important din parcursul unei vieti orientate in special spre reforma sinelui si nu a societatii in ansamblu, cu un ochi mereu atent la lectiile istoriei si ale prejudecatilor. In rest, nu raman decat “proiecţiile funeste în imediat ale unor ”crezuri” depersonalizante”. |