E aproape imposibil sa nu te frapeze in Romania abundenta relativ recenta de teme si idei progresiviste (colectiviste). Intr-un interval de timp scurt, nici macar zece ani, am descoperit ca problemele noastre fundamentale sunt discriminarea “comunitatii” LGBT, a tiganilor, a femeilor, a persoanelor cu handicap, a saracilor, samd. Dincolo de verbiajul agasant al mediei publice, se ascunde o pletora de specialisti in onguri, care trudeste necontenit la decelarea Romaniei profunde.

Prin anii ’90, intelectualii romani calatoreau prin Vest si descopereau marxismul cultural. Se intorceau de acolo buimaci si apoi descriau in tuse ironic-sumbre declinul unei civilizatii. Se asteptau sa gaseasca un liberalism sanatos, dar se loveau de comunisti universitari, care le explicau de ce socialismul a ramas in continuare o idee excelenta. Nu s-au pliat intru totul, dar nici nu au refuzat avansurile seducatoare ale unor Gramsci deghizati in Mecena, precum inefabilul George Soros. Incetul cu incetul, insa, noile generatii de bursieri au deprins modul de functionare a pietei ideilor, mai ales ca sistemul abia astepta niste activisti dedicati unor cauze foarte bizare, raportate la traditia locului.

Nu se cerea prea multa sofisticare intelectuala, ci doar nihilism metafizic si oportunism romanesc. “Agenturile” ofereau bani, asistenta si respectabilitate, iar tinerii emancipati isi suflecau manecile, scuipau in palme si loveau cu securea in certitudinile locale, stampilate ca prejudecati si mentalitate retrograda. (De ce o fi Romania altfel, chiar asa?)

Sistemul era gata functional si isi astepta doar executantii. Iar, la o adica, nici nu prea conta identitatea lor. Reputatia se putea construi, ulterior, si de multe ori venea la pachet cu finantarea.

Dar e intotdeauna important sa vezi de unde vin banii. Iar o privire fugara aruncata pe siteul CEE Trust, sectiunea granturi Romania, ne arata, in toata splendoarea, orgininea financiara si idelogica a razboiului cultural purtat de coloana a cincea a globalismului socialist. Nu e nicio mare surpriza sa constati ca suspectii de serviciu, Soros, Rockefeller Foundation si Ford Foundation, raspund prezent la chemarea stangistilor romani. Sau mai degraba invers…Insa e intrucatva reconfortant sa ai totul la vedere. In acelasi timp, transparenta asta iti poate pune probleme suplimentare deoarece te face sa te intrebi de ce oamenii raman atat de molesiti. Si nu ma refer aici la vreo miscare de tipul “Ocupati Piata Universitatii” sau orice altceva mai este liber, ci pur si simplu la folosirea degajata a ratiunii. Stiu ca oamenii au suferit transformari uluitoare in urma tratamentelor radicale cu educatie publica si televizor, dar faptele sunt in sine stupefiante.

Sa simplificam putin problema: avem un grup de fundatii straine care investesc masiv in promovarea unor proiecte si idei aflate in vecinatatea comunismului. Sigur ca nimeni nu vorbeste de socialism, comunism sau alte isme imposibil de recuperat astazi public. Dar nici nu prea conteaza cata vreme ideea ramane, in linii mari, aceeasi. Pastram fatada democratiei si a drepturilor, timp in care demolam incetul cu incetul fundatia culturala si religioasa a comunitatii, pana cand ne putem instala comod, daca nu suntem deja, la butoanele de control social total.

Daca am pune in loc de “fundatii americane” “fundatii rusesti”, atunci sensibilitatile rusofobe s-ar declansa. Dar, pentru o majoritate coplesitoare, ideea ca egalitarismul s-a nascut in Occident reprezinta o sfartecare a intelectului. Lumina socialismului vine din Apus, si nu de azi de ieri, iar asta au descoperit-o pe pielea lor rusii albi, Draza Mihailovich si multi altii.

Cat priveste istoricul fundatiilor amintite, exista o literatura considerabila dedicata subiectului.

Sa spunem doar ca povestea oficiala incepe in 1913, cand congresul american a mandatat o comisie sa investigheze activitatile marilor organizatii filantropice, iar rezultatele au fost surprinzatoare:

“The domination by the men in whose hands the final control of a large part of American industry rests is not limited to their employees, but is being rapidly extended to control the education and social survival of the nation. This control is being extended largely through the creation of enormous privately managed funds for indefinite purposes, hereafter designated “foundations”, by the endowment of colleges and universities, by the creation of funds for the pensioning of teachers, by contributions to private charities, as well as through controlling or influencing the public press…”

Aceleau erau vremurile in care Ford, Carnegie si Rockefeller contribuiau, din punct de vedere financiar, mai mult decat statul american la implementarea educatiei publice obligatorii, deoarece nu poti sa ai o masa obedienta fara o scoala permanenta. In fine, la inceputul anilor ’50 ai secolului trecut, o noua Comisie, “The Reece Committee”, descoperea operatiunile subversive ale acelorasi fundatii, indreptate in directia promovarii relativismului moral, a subminarii ideilor de patriotism, suveranitate nationala, moralitate crestina, etc. In schimb, sustineau fundatiile, intr-o societate moderna, ideile colectiviste erau inevitabile pentru o pace eterna. In cuvintele autorilor raportului:

“Some of the larger foundations have directly supported 'subversion' in the true meaning of that term--namely, the process of undermining some of our vitally protective concepts and principles. They have actively supported attacks upon our social and governmental system and financed the promotion of socialism and collectivist ideas.”

In suma, daca nu stiti de unde si cum apare ecologismul stangist, corectitudinea politica, marxismul cultural si intreaga demoralizare a societatii, cautati responsabilii pe pagina fundatiilor la sectiunea finantare, in cazul in care este publica. Traim un Pitesti inca soft…Si nu e deloc vreo intamplare ca majoritatea ongurilor aflate pe listele de plata ale vesnicilor filantropi vor sa scape de religie cat mai repede.