Blogroll
- Epstein Was A Symptom. Can We Cast Off The Disease?
- The Met Office is Scared of Ray Sanders! – #SolutionsWatch
- Athanasius of Kovrov: Devotion to Russian Saints for 35 Years
- ‘Staring into the Abyss of AI’
- Still The Best Comprehensive Deep Dive: Martyr Made's "The Complete Jeffrey Epstein Series." (It Wasn't Just Sex Trafficking) Also Eric Weinstein's Bombshell Theory That Takes The Story To A New Level
- A Brief History of the End of the World
- TV Series - "Saint Paisios: From Farasa to Heaven" (Seasons 1 and 2)
- Cast and Screenwriter of the Television Series About Saint Paisios Visit the Metropolis of Nafpaktos
- Interview 1962 – Epstein Justice: What’s Next? with Nick Bryant
- ‘The Long Martyrdom of the South’
- Trump's Attempt To Shame Media On Epstein Files Drives MAGA To Shock And Despair, Opens Up More Floodgates: Sagaar Enjeti Becomes New Hero And Grok Tells Me Trump Is Not US President
- Interview 1961 – Are You STILL Talking About Epstein? (NWNW #596)
- Listen To Michael Wolff's Interview With James Truman in 2024: Jeffrey Epstein And Trump Were Friends And Business Partners For 10 Years
- Was Saddam a Deep State Puppet? – Questions For Corbett
- ‘Enlightenment Over: Santa Muerte in LA and TX’
- Small Tasks, Self-Care Methods, or Even Escapes That Relieve Dysregulation: Open Forum
- "One Will See People Coming Up To One And One Will Not Be Able To Believe That They Are Really Human Beings."
- July Open Thread and Subscriber Exclusive Video (2025)
- ‘Texas Fights for a Christian Identity’
- How to Read the Lives of the Saints Without Missing What Matters Most
- ‘Nihilism Is Alive and Well in Louisiana’
- Remembrances for July – 2025
- Vaccines: Mythology, Ideology, and Reality
- Results of Our 2025 Secret Angel & Easter Basket Charity Events
- The Path to Salvation: Quality Over Quantity
- "Life Is Not Digital" (Ecumenical Patriarch Bartholomew)
- “Father Nicholas, Help!” Three Miracles of Saint Nicholas
- A Vessel of Grace: Elder Charalampbos of Mount Athos
- Canary In a (Post) Covid World: Money, Fear and Power (Canary In a Covid World)
- Canary In a Covid World: How Propaganda and Censorship Changed Our (My) World
- Movie Review: "The King of Kings" (2025)
- Movie Review: "The Last Supper" (2025)
- IEP Guide for All
- Creators of Film "Man of God" Currently Working on New Film "Moses the Black"
- A Homily on the Prodigal Son
- New Martyr John Popov: A Genius of Theology
- On the Prodigal Son
- The Western Rite
- The holy righteous Simeon the God-Receiver
- In memory of the martyred Metropolitan Vladimir of Kiev
- Healthy Food for Healthy Kids
- Latest Poll: More Than One-Third of Moderate Voters Do Not Trust Federal Health Agencies
- Imprisoned for Christ: The Power of Suffering – Elder Sofian Boghiu
- Intemnițat pentru Hristos: Puterea suferinței – Pr. Sofian Boghiu
- Signs to recognize the Antichrist – Fr. Dumitru Stăniloae
- Semnele pentru recunoașterea lui antihrist – Pr. Dumitru Stăniloae
- “May Paradise consume you!” Elder Cleopas of Romania (†1998)
- “Mânca-v-ar raiul!” Cuviosul Cleopa de la Sihăstria (†1998)
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- O mica problema de retorica
- O stire: moartea presei.
- 101 carti de necitit intr-o viata
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
In apararea timpului "pierdut" | ![]() | ![]() | ![]() |
Polemici |
Scris de Ninel Ganea |
Marţi, 11 Februarie 2014 15:40 |
Astfel de oameni liberi sunt din ce in ce mai greu de intalnit astazi. Insa, atunci cand ii intalnesti este imposibil sa nu-i recunosti si sa nu pici sub mirajul lor. Frazele curg fluent, ideile te seduc prin naturalete si originalitate, spiritul razbate chiar si in cele mai banale discutii, argumentele te conving irevocabil, lecturile si referintele sunt spectaculoase de multe ori. De exemplu, o buna parte din succesul initial al lui Horia Roman Patapievici a provenit, cred, tocmai din aceasta senzatie de prospetime intelectuala pe care o transmitea. Nu era integrat in nicio categorie usor de reparat: nu era romancier, nu era filozof, nu era istoric sau politolog si, cu toate astea, reusea sa imbine firesc o multitudine de indeletniciri intelectuale. In mod natural, acesti “someri” nu sunt specialistii uscati, proveniti din universitatile de stat sau private, si nici nonconformistii de serviciu ai unei lumi in declin. Sunt oameni cu o preferinta de timp ridicata, care si-au construit viata in slujba unui ideal abstract, care au dobandit exercitiul controlului de sine, pentru care independenta nu e o valoare negociabila. F. A. von Hayek a fost unul dintre putinii teoreticieni liberali care s-a preocupat de evaporarea “leisure class”. “Disparitia aproape completa a acestei clase, precum si absenta ei in cele mai multe regiuni ale Statelor Unite, au dat nastere unei situatii in care clasei proprietarilor – la ora actuala, aproape exclusiv un grup de oameni de afaceri – ii lipseste o conducere intelectuala si chiar o filozofie de viata coerenta si argumentata”, scria economistul austriac, in “Constitutia Libertatii”. Problema, bineinteles, nu se rezuma la clasa proprietarilor pentru ca de pe urma acestei elite “otioase” se bucura, prin contagiune, toata societatea. La limita, aceasta specie pe cale de disparitie este un model de bun public, iar necesitatea ei reiese cu si mai multa acuitate daca ne uitam la tendinta generala a vietii intelectuale contemporane, compusa, in linii mari, dintr-un dozaj ambiguu de nihilism moral si socialism politic. Majoritatea oamenilor nu au nici ragazul, nici dispozitia si nici inzestrarile cuvenite pentru a-si construi propria viziune asupra lumii. Din acest motiv ei nu fac altceva decat sa foloseasca idei primite de-a gata pentru care un scriitor francez a alcatuit, mai demult, un dictionar. Insa, cand pe piata ideilor singurele oferte disponibile sunt diferite versiuni ale aceleiasi maladii intelectuale, temerile oamenilor neinregimentati, cati vor mai fi, capata dimensiuni considerabile, iar perspectiva vietii comunitare devine intunecata. Dispretul actual pentru aceasta minoritate este explicabil prin asocierea sa cu Vechiul Regim, prin etica protestanta a capitalismului si prin sensibilitatile egalitariste hranite de Zeitgeistul democratic. Dispretul pentru indeletnicirile contemplative provine, in buna masura, din utilitarismul lui Francisc Bacon si din ironiile iluministe de tipul celei facute de Voltaire pe seama calugarului “care a facut un juramant lui Dumnezeu sa traiasca pe spatele nostru”. Spre deosebire de limbajul actual, care incarca pozitiv notiuni precum “munca”, in vocabularul anticilor, dupa cum remarca Joseph Piper, conceptul era desemnat prin “ascholia” care s-ar traduce literal prin “absenta tihnei”. Fapt semnificativ pentru vechii greci, acelasi cuvant, ”scholia”, (care in engleza, dar nu numai, a dus la cuvantul “scoala”) desemna atat tihna, cat si institutia de invatamant. De asemenea, la romani cuvantul pentru munca- “neg-otium”, care in romana, de pilda, a dus la cuvantul negot, este compus tot dintr-o negatie a cuvantului care in latina insemna ragaz. Pentru Aristotel ragazul reprezenta o conditie vitala pentru viata contemplativa care, in ultima instanta, era doar un alt nume pentru fericire. Bernard Bosanquet a rezumat splendid conceptia anticilor: “Ragazul reprezenta pentru antici expresia suprema a intelectului. Nu era munca; nici pe departe recreere. Era travaliul mintii prin care, cu ajutorul gandurilor importante, al artei si poeziei care ne ridica deasupra noastra, prin efortul inalt al inteligentei, prin religie, obtinem din cand in cand o strafulgerare a ceva care nu ne poate fi luat, o unitate reala si centrala in univers; si care ne face sa ne simtim ca, indiferent ce s-ar intampla cu viata noastra efemera, viata merita traita deoarece are un contact real si sensibil cu ceva care are o valoare eterna”. Deja in sec. XVIII, la inceputurile modernitatii, inegalitatea si “inutilitatea” minoritatii neproductive sub specie materiala erau contestate dupa cum reiese din explicatiile pe care Dr. Johnson simte nevoia sa i le ofere lui James Boswell: ”(…) mankind are happier in a state of inequality and subordination. Were they to be in this pretty state of equality, they would soon degenerate into brutes; they would become Monboddo’s nation; - their tails would grow. Sir, all would be losers were all to work for all: they would have no intellectual improvement. All intelectual improvement arises from leisure;” Cu toate acestea, chiar si un secol mai tarziu, se pot intalni o sumedenie de “vieti particulare onorabile” aureolate de realizari stiintifice sau artistice impresionante, iar nume precum Lord Acton sau de Tocqueville survin firesc in minte. Iar daca ne gandim la exemple mai putin fericite, Karl Marx ne poate furniza materie de meditatie pentru tentatiile sinucigase ale acestei clase. Si ar fi foarte naiv sa ne gandim ca o clasa care beneficiaza de timp liber ar produce doar lucruri benefice sau nu ceda tentatiilor de reverie romantica. In prezent, insa, suntem departe de extremitatea idilica a vagabondajului sentimental. Triumful Molohului democrat, alaturi de arsenalul sau, compus din inflatie si impozite, a condus la ruina aceste clase. Iar solutia etatista prin excelenta a fost stipendierea creatorilor prin diverse uniuni si asociatii profesionale, o reteta sigura de faliment intelectual si moral. Astfel, orice refugiu de independenta creatoare si gandire libera a fost strivit, ceea ce a dus la un inspaimantator conformism intelectual. In fata aceste ofensive, singura terapie ramane asceza personala, restrangerea confortului, ingradirea dorintelor, sacrificiul unor obiective mai lumesti, dedicatia totala pentru un ideal imposibil de prins in standardele utilitariste ale modernitatii. Cati pot face acest pas nu este greu de estimat, insa este evident ca sperantele libertatii si vietii bune se leaga de existenta acestor oameni. |