Blogroll
- Ammiel Alcalay's New Essay In Middle East Eye
- Submerged But Not Much Longer
- Interview 1876 – Iran Strikes, WHO Protests, German 4/20 (NWNW 551)
- Suing the Tyrants – #SolutionsWatch
- Offsite Post: ‘The Orthodox Bishops in the United States Act Culturally Illiterate’
- Note To Self
- Interview 1875 – James Corbett Breaks The Spell of the Global Conspiracy
- The Secret History of Hamas
- Reiner Fuellmich, In 18 Minute Recording From Prison, Reveals Deep Infiltration, Intelligence Gathering, And Plot; Also Says Covid Empire Of Lies Crumbling
- Folk Music As Anti-Anxiety
- Iran Launches Retaliatory Air Attack On Israel
- The Path of True Christian Life
- The Significance of Fasting in the Struggle against Fallen Spirits
- Saint John Climacus and the Ladder of Divine Ascent
- Fourth Sunday of Lent
- St. John of the Ladder
- Russian Orthodoxy in South Africa in the 1950s and ’60s
- Echoes of WWI: China, the US, and the Next “Great” War (2017)
- Offsite Post: ‘The Right Foundation’
- Interview 1874 – 6th Time’s The Charm for Zimbabwe’s “New” Currency (NWNW 550)
- CHD Wins in Los Angeles ‘Smart City’ Public Records Case, Gaining Access to Thousands of Withheld Documents Regarding Rollout of Artificial Intelligence
- Offsite Post: ‘The Power of Women’
- ‘Alleluia’: Exploring the Depth of the Shortest Doxology
- Offsite Post: ‘German Greatness’
- Judge Rules in Historic CHD Lawsuit Challenging Fast-tracking of Wireless Infrastructure in Los Angeles
- CHD Supports the Motion Against U.S. Department of Health and Human Services Alleging Fraud in Omnibus Autism Proceeding
- Offsite Post: ‘Will America Complete Its Revolution?’
- Remembrances for April - 2024
- Exploring the Lenten Triodion: A Journey through Penitence and Joy
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- From Aristocrat to Ascetic: The Disguised Path of Saint Anastasia
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- Exploring the Essence of Praising God
- Brian Hooker to Participate in Senator Ron Johnson’s COVID Response Briefing, ‘What Are They Hiding?’
- Navigating the Path to Confession after Grave Sins
- Miraculous Encounters: The Power of Saintly Relics
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- Alexandros Papadiamantis Resource Page
- How Great Spiritual Figures of Greece Helped Form the Renowned Conductor Dimitri Mitropoulos
- Artificial Intelligence as Artificial Brilliance (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- Movie: "Men of Anjolos" (1997) - An Islamic Movie on the Life of the Seven Youths of Ephesus
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- The Bitten Apple of Apple Inc. (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
- Single Mind, Simple Life – Gospel for the Third Sunday of Matthew
- Save your soul with fear of God
- Enduring skillfully
- Orthodoxy is unique
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- O mica problema de retorica
- 101 carti de necitit intr-o viata
- O stire: moartea presei.
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Frumusețea arhitecturii democratice |
Polemici |
Scris de Ninel Ganea |
Luni, 02 Martie 2015 23:27 |
Nu e nevoie de mari abilități analitice pentru a sesiza grotescul uniform al clădirilor comuniste. De la blocurile furnicar, până la monumentalismul faraonic, trecând prin bulevardele largi și serbede, totul respiră aerul greu al unei cazarme care a fost gândită geometric, dar executată lamentabil. “Ideologie înzidită” a numit-o profesorul Ioan Augustin. Și, într-adevăr, arhitectura comunismului nu reprezintă altceva decât expresia unui coșmar metafizic; ar fi naiv, totuși, a crede că putem avea o artă “epurată” de influențe filozofice. Provocarea minimală rămâne, însă, aceea de a distinge între “ideologiile” sănătoase și cele programat brutale sau derivatele lor multiple. La nivelul vieții de zi cu zi, pe cât sunt de vizibile și deranjante elucubrațiile de beton ale fostului regim, pe atât de inocente și neutre par noile creații post-revoluționare. Sedii de bănci, clădiri de birouri, ansambluri rezidențiale, chiar și anumite imobile oficiale ridicate în ultimii anii dau măsura vremii dar, mai ales, a puterii conducătoare. De cele mai multe ori, blocurile noi stau alături de cele nu foarte vechi și își proclamă superioritatea (de altitudine și relativ confort) într-un oraș mutilat. Cu toate acestea incongruențele fundamentale nu reies foarte clar. Între cele două stiluri s-ar cuveni, la prima vedere, să existe o distanță conceptuală, deoarece, se presupune, răsar din contexte ideologice opuse: democrație și totalitarism, libertate și opresiune, capitalism și socialism etc. Ce-i drept, la nivel superficial, apar diferențe. De pildă, fațadele grele ale vechilor clădiri, încărcate de ciment și, uneori, cu motive “neoclasice” sunt înlocuite de geamuri opace și structuri de oțel. Cilindrii sunt preferați uneori geomteriei rectangulare, iar culorile provin dintr-un registru mai larg. Materialele folosite iau în calcul dezvoltările recente, dar dincolo de toate aceste detalii și distincții, importante pentru specialiști, e greu de argumentat o deosebire de natură, esențială, între cele două tipuri de arhitectură. Și asta pentru că, la nivel fundamental, inspirația în ambele cazuri, descrise superficial mai sus, provine dintr-o filozofie care predică mecanizarea universului, abolirea arhitecturii și, nu în cele din urmă, desființarea omului. Din punct de vedere istoric, clădirea de tip comunist, științifică, funcțională, ”eliberată” de curbe, nu a trebuit să îl aștepte pe Ceaușescu sau pe Lenin pentru a se naște. Pe planșă și în realitate ea exista încă dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial, prin opera lui Walter Gropius și a Școalii de la Bauhaus, continuată cu aplomb de Le Corbusier. Dacă ne uităm mai în profunzime, așa cum ne îndeamnă Hans Sedlmayr în “Pierderea măsurii”, observăm că astfel de idei circulau deja la arhitecții din preajma Revoluției Franceze, precum Claude Nicolas Ledoux. Presupoziția din care se hrănește această filozofie pune semnul de egalitate între geometrie și arhitectură. “Le reveil brutal en nous, parce que foudroyant des joies intenses de la geometrie”, avea să spună, puțin mai târziu, Le Corbusier. De altfel, nu este nimic întâmplător în faptul că primele desene ale unor construcții complet moderne (forme sferice independente) apar în Iluminism, adică într-o perioadă de entuziasm matematic și științific, când Dumnezeu devine o ipoteză nenecesară pentru legile universului, iar societatea trebuie aranjată pe baze matematice. Nici materialele inovatoare și nici vreo constrangere financiară nu au generat noile construcții, ci o anumită ideologie, o dorință de a răsturna lumea cu susul în jos (apar chiar și astfel de clădiri inversate), de a o așeza pe o fundație raționalistă, geometrică, totalitară. În consecință, individul devine peste tot izolat (Ledoux), deoarece ordinea tradițională a fost pulverizată, iar aranjamentul matematic nu și-a făcut încă debutul. Este o idee radicală care ia cu asalt cultura și civilizația și, în decurs de cateva generații, se impune complet. Universul este un imens ceasornic, corpul uman o mașinărie, așa că locuințele trebuie să se transforme în “mașini de locuit”. Din punct de vedere urbanistic, programul derivat din matematizarea universului este simplu: “inima orașelor noastre vechi cu turnurile și catedralele lor trebuie spartă în bucăți și înlocuită de zgârie nori” (Le Corbusier). Intenția, nocivă fără îndoială, este logică. Cine își propune să schimbe complet orașele, să le distrugă, trebuie să atace în primul rând centrul, iar centrul tradițional al orașelor îl reprezentau Biserica și Palatul Regal. Mai mult, orașele tradiționale erau construite după “un design teologic sacru”, care acum trebuie înlăturat. Revenind la perioada contemporană, putem spune, fără a greși, că demolările masive efectuate de fostul dictator nu au fost altceva decât o punere în aplicare a manifestului semnat de Le Corbusier. Când nu au fost dărâmate, bisericile au fost mutate în spatele unor blocuri meschine, după o metodă brutală, dar necesară pentru ideologia dominantă. Totuși, dacă ne uităm la evoluțiile recente, sesizăm doar o schimbare de tehnică, și nu o deplasare de accent. Bisericile nu mai sunt rase de pe fața pământului, ci obliterate de construcții mamut. În București, de exemplu, două dintre cele mai vizibile biserici, Catedrala Sf. Iosif și Biserica Armenească, situate în centrul orașului, au fost desfigurate cu ajutorul unor clădiri de birouri care le-au acoperit aproape total. Eliminarea lăcașelor de cult poate părea o ilustrare la limită pentru a arăta identitatea de natură dintre cele două tipuri de ideologie, dar este coroborată cu toate celelalte realizări arhitecturale democratice la fel de monotone ca și cutiile comuniste. Ca urmare, dacă ideologia este relativ identică, ea nu are cum să producă altceva decât creații similare, iar asta este exact ceea ce ni se prezintă la nivel cotidian, într-o splendoare calpă. Însă emanația curentului nu se reduce doar la arhitectură. Tipul de om, de regim politic și spiritual se aseamană considerabil, chiar dacă nu avem o suprapunere completă. Ambalajul democratic poate păcăli, dar dincolo de el ne lovim de aceleași idei hâde. După cum remarca sardonic un gânditor crescut în vremea Habsburgilor: un om liber nu poate trăi în arondismentul 5, strada numărul 7, blocul 12, etaj 8, apartamentul 34. |