Blogroll
- Who I Block
- Offsite Post: ‘What Speaker Johnson Can Learn from Saint George’
- What Christmas Means To Me, by C.S. Lewis
- It's All There In Psalm 1
- What They Said: Virginia Wolf
- Advent Calendar Dec. 24: Händel and Jenner's Messiah Voces8 and Academy Of Ancient Music
- Advent Calendar, December 23: "Dance To Freedom" A Documentary Film About Rudolf Nureyev
- How To Fake An Alien Invasion (2015)
- What We Learned in 2024
- Sermon on the Healing of the Ten Lepers
- Thou Shalt Have No Other Gods!
- My Orthodox Reading List
- The Conception by St. Anna of the Most Holy Theotokos
- The Healing of the Ten Lepers
- The Fundamentalism of “Political Correctness”
- Interview 1922 – Making Sense of Syria on The Last American Vagabond
- Charity and Alms
- Offsite Post: ‘Building on a Foundation of Sand’
- Interview 1921 – New World Next Year 2025
- Offsite Post: ‘Meta Won’t Be Hiring Many Richlanders for Its AI Center’
- Episode 470 – Pokemon Go(v) … Another Conspiracy Confirmed!
- There Are Three Women Mentioned in the Saviour’s Genealogy. What Does This Mean?
- What’s the Story of WTC 1993? – Questions For Corbett
- Offsite Post: ‘The Long Martyrdom of the South’
- New research suggests COVID-19 vaccinated individuals may ‘shed’ spike protein to unvaccinated women
- Offsite Post: ‘Industrial Ag Alternatives to Meta’s AI Data Center’
- Offsite Post: ‘What Can We Learn from Mike Johnson’s Troubles?’
- Father Nathanael of Pskov-Pechersk Monastery: A Portrait Beyond the Pages of “Everyday Saints”
- New CHD Book Uncovers the Mechanisms That Turn Medicine Deadly
- 8 Miracles of Archangel Michael
- New CHD Book Presents Analysis of COVID Policy by Independent Scientists
- New research examines the role of the immune system in the development of Autism Spectrum Disorder
- CHD Scientists Identify 19 Different Diseases Associated with Routine Infant Vaccine
- Cosmas of Maiuma and John of Damascus: Brothers, Friends, and Hymnographers of the Orthodox Church
- Actress Juliette Binoche Acclaims Saint Paisios the Athonite and Byzantine Iconography In Award Speech
- Holistic Vet Reveals Veterinary Medicine’s Dark Underbelly in New Memoir Published by CHD
- Battle for Love
- Movie: "Saint Chryse - A Ray of Light in the Years of Slavery" (2023)
- Signs to recognize the Antichrist – Fr. Dumitru Stăniloae
- Semnele pentru recunoașterea lui antihrist – Pr. Dumitru Stăniloae
- The Mysteries of Matthew’s Gospel: Was It Really Written Before the Others?
- The "Policing" of our Lives (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- “May Paradise consume you!” Elder Cleopas of Romania (†1998)
- “Mânca-v-ar raiul!” Cuviosul Cleopa de la Sihăstria (†1998)
- The Final Days of the Iconic Fashion Designer Billy Bo
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- O mica problema de retorica
- O stire: moartea presei.
- 101 carti de necitit intr-o viata
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Presuspozițiile infernului |
Polemici |
Scris de Ninel Ganea |
Joi, 12 Mai 2016 07:35 |
Un semn clar al unei patologii spirituale și politice îl reprezintă dorința de a schimba întregul sistem. Nici mai mult, nici mai puțin. Boala asta, care de multe ori se confundă cu o febră revoluționară, se poate întâlni cu precădere la vârste nubile, însă cum astăzi toți suntem tineri la minte, ea a devenit cvasiubicuă. De altfel, poți vedea destul de ușor indivizi trecuți bine de maturitate care visează și așteaptă febril momentul în care se va termina cu “hoții”, cu “bandiții”, cu “ticăloșii”. Ipostaza aceasta particulară ar părea că e facilă și vulgară, dar nu reprezintă, de cele mai multe ori, decât o traducere în limbaj popular a unei strategii anticorupție elaborată de experți în politici publice, după manuale occidentale de ultimă oră. Este un lucru binecunoscut că orice înfățișare semnificativă, dar controlată a răului naște valuri de indignare și proteste pavloviene. Iar răspunsul în fața acestei terori instituționale, în care individul se simte copleșit, neputincios și indignat în fața statului profund, îl reprezintă, aproape de fiecare dată, acordarea unor puteri și mai mari, exact acelorași structuri care au făcut posibilă starea relativ insuportabilă. Așa că lucrurile se degradează constant și sigur pentru că alte variante pur și simplu nu există în imaginarul colectiv. Confruntați cu o criză politică, să-i spunem, indivizii pică imediat pe opțiunea “default”. Asta li s-a servit în meniul educațional, asta înghit. Nu e nicio surpriză și ar fi o minune să fie altfel. Din punctul acesta de vedere, este reconfortant să descoperi, din întâmplare, oameni, puțini, e adevărat, care nu vor să schimbe sistemul. Sau, ma rog, nu pe calea asta radicală, și în orice caz, nu întreg sistemul, ci doar acele domenii mai mici, asupra cărora o persoană poate avea cu adevărat influență. Raționamentul care mută discuția de la sistemul în ansamblu la parcele, e simplu și relativ imbatabil, doar că nu este aproape niciodată dus până la capăt. Și asta pentru că dacă ar fi dezvoltat până la consecințele firești, oamenii ar trebui să admită că, în fapt, singurul lucru pe care îl pot schimba cu adevărat și singurul lucru asupra cărora ar trebui să se concentreze cu seriozitate reforma lor ar fi propriul sine. Apoi, se poate trece prin iradiere la schimbarea familiei, a cercului de prieteni și, încetul cu încetul, se poate ajunge la schimbarea unor comunități mici. Însă accentul trebuie, însă, să fie în permanență ațintit spre eu, ori, mai bine spus, pe negarea lui, caci nu poate exista altă cale. Dar nici măcar așa nu se ajunge la finalul silogismului, deoarece toată zbaterea asta ar fi asburdă în absența unei orizont eshatologic. Ce sens au eforturile de a schimba comunitatea (luând în calcul aici și problema bunurilor publice) sau propria persoană, dacă oricum mâine se sfârșește totul !? Singura opțiune valabilă, în condițiile date, este cea descrisă de Apostol: “să bem și să mâncăm”. Cu alte cuvinte, orice tentativă de reformă personală are sens câtă vreme este legată de Dumnezeu. Nu degeaba, asceții pustiei vorbesc îndelung despre aceasta conexiune inextricabilă. “Cel care se cunoaște pe sine, îl cunoaște pe Dumnezeu: și cel care îl cunoaște pe Dumnezeu este vrednic să îl cinstească așa cum trebuie. De aceea, iubiții mei în Dumnezeu, cunoașteți-vă pe voi înșivă”, le scria Sf. Antonie cel Mare unor învățăcei. Tradiția ortodoxă pune la bătaie un capital substanțial pe natura umană, însă note similare putem găsi fără prea mari sforțări în cultura chineză sau în cea greacă. Unde nu găsim, însă, deloc așa ceva și unde constatăm o dispariție completă a persoanei este în modernitate. Aici discuția se deplasează spre drepturi, reguli și instituții, iar în spatele unui aparent agnosticim antropologic se află, de fapt, o exaltare nesăbuită a omului. Sf. Ilarion Troitsky punea în paralel cele două perspective: “Creștinismul solicită o conștiință umilă. Strămoșul meu, Adam, a fost perfect, dar eu, omenirea, am introdus păcatul și stricăciunea. Biserica ne cheamă la smerenie când îl numește pe Adam strămoșul nostru. Dar evoluția? Descinderea din maimuță? Oricât de modești ne considerăm, este imposibil să nu ne gândim cu o anumită mândrie: “La urma urmei, eu nu sunt o maimuță, progresul este evident în mine.”Astfel, prin numirea maimuței drept origine a omului, evoluția hrănește mândria umană. Dacă ne comparăm cu o maimuță, putem fi mândri de progres, dar dacă ne gândim la Adam cel fără de păcat, progresul exterior își pierde valoarea”. Ideea ar fi, mai degrabă, că fără o reorientare de proporții a perspectivei, nu există absolut niciun fel de soluție de ieșire din haosul planificat în care ne scufundăm. Metanoia, când e luată în serios și pe scară largă, duce la o societate respirabilă, însă doar ca o consecință colaterală și nu ca un dat primar. În aceași ordine de idei, trebuie subliniat că marea carență a zilelor noastre nu este nicidecum absența unor idei sănătoase (poate nu în România), cât imensul deficit de virtuți. Practic, lumea în care trăim pune între paranteze orice idee de morală, dincolo de respecatarea codului de legi, oricare ar fi el. Iar de aici nu poate rezulta decât iadul pământesc sub diferite formule și înfățișări. |