Mai întâi câteva întâmplări.

România. După ce au testat apa cu degetul anul trecut, oficialii locali, mânați de impulsuri nebănuite pentru sănătatea poporului, au anunțat că vor să introducă vaccinarea obligatorie. Că se previne, că altfel vom avea epidemie, că nu avem altă șansă de a însănătoși populația, că e grav, c-o fi, c-o păți, etc. Cum toți aparținem statului, premierul a anunțat că familiile care nu își vaccinează copii riscă să fie decăzute din drepturi. De pe margine, un fost ministru al educației, a cerut interzicerea dreptului la liberă exprimare pentru antivacciniști, iar de aici încolo este liber la orice fel de măsuri și propuneri împotriva părinților.  La Suceava, un medic stomatolog a fost deja propus pentru a i se retrage dreptul de a profesa, din cauza opiniilor sale. Există în privința vaccinurilor un consens politic, cum rar îți este dat să vezi. De la cei mai prăfuiți birocrați și politruci până la cei mai strălucitori lobbyști și tehnocrați, toată elita aleargă cu seringa în mână după copiii altora. 

În Italia, în același timp, aceeași situație. Guvernul dorește să introducă vaccinarea obligatorie, iar părinții, mai energici decât în România au ieșit în stradă. Aici, există și statistici oficiale, veritabile și plauzibile, în măsură să lămurească limpede pe toată lumea de ce este nevoie să vaccinezi copilul. Așadar, conform raportului Organizației Mondiale a Sănătății, în Peninsulă s-au „înregistrat” 3300 de cazuri de pojar și doi morți. Acum, te poți concentra pe cei doi sărmani copii care au trecut la cele veșnice și poți lua de bune informațiile autorităților, care, de alfel, imparțiale, nu discută deloc despre morțile rezultate în urma vaccinurilor. Dar poți încerca să vezi, după cum sugerează rezonabil unii cercetători, dacă nu există posibilitatea ca ei să fi suferit de alte probleme înainte de a face pojar, mai ales că sănătătea lor înainte de boala nu ne este dezvăluită. Sau, fără să excluzi, variantele precedente, poți da vestea cea bună că 3298 de copii sunt imuni, fără vaccin. Sau poți să spui ipocrit că fiecare viață contează și niciun copil nu trebuie să sufere. Și de aceea, îi vom vaccina pe toți, indiferent de efectele colaterale oficiale și de posibilele victime. Iar copiii ai căror părinți nu vor să le ofere această șansă vor trece în custodia statului sau a unor familii mai deschise la minte. Toți copiii trebuie să aibă o șansă, chiar dacă va trebui să destrămăm toate familiile pentru asta.

Germania, un far al intervenționismului în familie, a raportat la jumătatea lui aprilie, 504 cazuri de pojar. Așa că autoritățile nu au mai stat pe gânduri și au decis să treacă la legiferare. Unde-i lege, nu-i tocmeală, ci penalități. Cine o face pe independentul și se crede stăpân al copiilor săi, va trebui să plătească, cel mai probabil, o amendă de 2800 euro. Legea nu a fost încă adoptată, dar este de așteptat să treacă de Parlament.  Pe lângă amenzi, Ministerul Sănătății din Germania dorește ca grădinițele să-i raporteze pe părinții care nu pot demonstra că au avut parte de consultații medicale în privința vaccinurilor. Cine nu dovește că a luat meditații despre vaccinuri, va avea copiii expulzați de la școală. 

Ceva mai departe acum. Altă lume, alte probleme, dar aceleași vaccinuri și aceleași boli, plus altele. În Siria, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat, tot luna aceasta, o epidemie de pojar lângă Damasc și o alta de poliomelită în partea de est a țării. 17 copii au paralizat din cauza poliomelitei, ne spune OMS. Sau nu chiar, dacă citim mai cu atenție. Conform purtătorului de cuvânt al organizației, Tarik Jasarevici, spre deosebire de precedenta epidemie din 2013, actuala maladie a izbucnit chiar din vaccinul împotriva poliomelitei.  Până la alte clarificări și lămuriri, ne oprim cu faptele aici.

Mai relevantă este însă problema teoretică. Pentru că în privința vaccinurilor miezul disputei nu este medical, ci politic. Adică, ține de filosofie politică și nu ar trebui să fie prea complicat de înțeles acest lucru. Așadar, chiar punând între paranteze toată documentația, istoricul și conexiunile tenebroase între marile companii și guverne,  presupunând că vaccinurile chiar fac bine, imunizează și salvează o mulțime de copii, o asemenea putere pur și simplu nu poate fi încredințată cuiva, din motive care țin de o antropologie realistă. De pildă, până și un guvern de samariteni (care oricum nu ar face binele cu forța, dar să lăsăm aceste chestiuni pentru altă dată) poate fi dărâmat, iar în locul său pot apărea peste noapte naziștii cu puteri absolute asupra copiilor și familiilor noastre. Pe scurt, chiar și pentru un fanatic al vaccinurior, al adevărului manifest din revistele peer-review și al Științei Imaculate, soluția obligativității ar trebui să îi repugne, în primul rând din argumente prudențiale.