Blogroll
- On Humility
- The Tragedy of Man
- Guest Post: ‘Prophecy Of A Theban Princess: A Review of FOR A RADICAL LIFE by Daria Dugina’
- Ammiel Alcalay's New Essay In Middle East Eye
- Submerged But Not Much Longer
- The Akathist Hymn
- On the Presuppositions of our Personal Salvation
- Interview 1876 – Iran Strikes, WHO Protests, German 4/20 (NWNW 551)
- Suing the Tyrants – #SolutionsWatch
- Offsite Post: ‘The Orthodox Bishops in the United States Act Culturally Illiterate’
- Note To Self
- Interview 1875 – James Corbett Breaks The Spell of the Global Conspiracy
- The Secret History of Hamas
- Reiner Fuellmich, In 18 Minute Recording From Prison, Reveals Deep Infiltration, Intelligence Gathering, And Plot; Also Says Covid Empire Of Lies Crumbling
- Folk Music As Anti-Anxiety
- Iran Launches Retaliatory Air Attack On Israel
- The Path of True Christian Life
- The Significance of Fasting in the Struggle against Fallen Spirits
- Echoes of WWI: China, the US, and the Next “Great” War (2017)
- Offsite Post: ‘The Right Foundation’
- Interview 1874 – 6th Time’s The Charm for Zimbabwe’s “New” Currency (NWNW 550)
- CHD Wins in Los Angeles ‘Smart City’ Public Records Case, Gaining Access to Thousands of Withheld Documents Regarding Rollout of Artificial Intelligence
- Offsite Post: ‘The Power of Women’
- ‘Alleluia’: Exploring the Depth of the Shortest Doxology
- Offsite Post: ‘German Greatness’
- Judge Rules in Historic CHD Lawsuit Challenging Fast-tracking of Wireless Infrastructure in Los Angeles
- CHD Supports the Motion Against U.S. Department of Health and Human Services Alleging Fraud in Omnibus Autism Proceeding
- Offsite Post: ‘Will America Complete Its Revolution?’
- Exploring the Lenten Triodion: A Journey through Penitence and Joy
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- From Aristocrat to Ascetic: The Disguised Path of Saint Anastasia
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- Exploring the Essence of Praising God
- Brian Hooker to Participate in Senator Ron Johnson’s COVID Response Briefing, ‘What Are They Hiding?’
- Navigating the Path to Confession after Grave Sins
- Miraculous Encounters: The Power of Saintly Relics
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- Alexandros Papadiamantis Resource Page
- How Great Spiritual Figures of Greece Helped Form the Renowned Conductor Dimitri Mitropoulos
- Artificial Intelligence as Artificial Brilliance (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- Movie: "Men of Anjolos" (1997) - An Islamic Movie on the Life of the Seven Youths of Ephesus
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- The Bitten Apple of Apple Inc. (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
- Single Mind, Simple Life – Gospel for the Third Sunday of Matthew
- Save your soul with fear of God
- Enduring skillfully
- Orthodoxy is unique
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- O mica problema de retorica
- 101 carti de necitit intr-o viata
- O stire: moartea presei.
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Maeștri și ucenici |
Polemici |
Scris de Ninel Ganea |
Joi, 06 Septembrie 2018 11:21 |
La sfârșitul Istoriei Artei, Paul Johnson explică prăbușirea rapidă a artelor în modernitate prin dispariția sistemului de educație bazat pe relația dintre maestru și ucenic. Maeștrii nu mai aveau ucenici iar ucenicii nu mai aveau de la cine să învețe. Un cerc vicios deloc neîntâmplător dacă viziunea predominantă asupra artistului este aceea a unui geniu înnăscut și neînțeles a cărui trăsătură principală este originalitatea. Excedați de această idee modernă, uităm că nu a existat niciun un artist semnificativ până în modernitate care să nu se fi format într-un atelier, sub comanda unui maestru. Marile figuri ale Renașterii sunt exemplele prin excelență. Leonardo da Vinci a intrat de la vârsta de 14 ani în atelierul lui Verocchio, considerat cel mai important pictor și sculptor al vremii sale, acolo unde s-au format și alți pictori remarcabili precum Domenico Ghirlandaio, Perugino sau Botticeli. La rândul lor aceștia au devenit maeștri și au format ucenici. La 13 ani în atelierul lui Ghirlandaio intra ca ucenic Michelangelo, care ulterior și-a desăvârșit formația de sculptor sub Bertoldo di Giovanni. Rafael a stat sub oblăduirea lui Perugino mai bine de patru ani, ajungând să picteze într-o manieră foarte apropiată de cea a maestrului său, pentru ca mai apoi să formeze și el viitori pictori, unii dintre ei foarte iluștri, ca Giulio Romano. Nici măcar personaje foarte dragi modernilor precum Caravaggio nu ies din acest tipar. La 13 ani a intrat ca ucenic la Simone Peterzano, care era un ucenic al lui Tițian. Munca în atelierul unui artist, care de cele mai multe ori era un bijutier, începea de jos. Învățăcelul trebuia să spele pensulele, să pregătească pânzele și culorile, și abia mai târziu să treacă la execuții simple. Era inevitabil și o școală morală, unde îți învățai locul în lume. Paideia orientată după un maestru nu funcționa doar în arte. Este suficient să ne gândim la triada filosofilor Socrate-Platon- Aristotel pentru a vedea importanța acestui model de educație. Însă niciunde nu i se vede mai bine relevanța ca în „știința științelor și arta artelor”: rugăciunea. Aproape fără excepție, marii sfinți au fost ucenici ai altor mari sfinți, formând un „lanț de aur” (Sf. Simeon Noul Teolog) prin care s-a transmis Sfânta Tradiție. Mănăstirea Optina și generațiile succesive de stareți, (de la Leonid și Macarie pâna la Nikon și Sebastian), unii dintre ei canonizați, este poate cea mai recentă ilustrare a continuității tradiției pe durata unui secol. Putem chiar vedea reflexiile puternice ale acestei ultime verigi din lanțul de aur în opera și viața părintelui Serafim Rose. Relația maestru-ucenic, învățarea din practică și din imitarea unui model viu, nu funcționează doar în artele înalte. Este binecunoscută butada „meseria se fură”. Ce pierdem adesea din vedere este că educația copiilor și practic întreaga organizare familială nu se făcea altfel. Nu existau, din fericire, nici manuale de parenting, nici volume despre „cum să-ți organizezi o viață fericită”. Copiii, de pildă, nu fac ce le spun părinții să facă, ci fac mai întotdeauna ce fac și părinții. Dacă părinții sunt absenți (la „job” sau altundeva) copiii vor face atunci exact ce văd la școală și la afterschool. Nu doar atât, dar și „instrucția” mamelor și gospodinelor se făcea prin ucenicia îndelungată pe lângă mame-gospodine. Din acest punct de vedere, dispariția artelor frumoase nu e decât un alt simptom, probabil nici măcar cel mai important, al prăbușirii cvasitotale a civilizației. Filosoful politic Patrick Deneen remarca într-un eseu recent că aproape nimeni nu mai știe să facă lucruri elementare și esențiale până acum o generație: să spună cât este ora uitându-se la cer, să construiască, să jupoaie și să tranșeze carnea, să cultive grădina, să gătească, să vâneze, să facă vin, să cânte la un instrument sau să cânte cântecele populare, să danseze, să știe poezie, să știe Scriptura, să coasă, să taie lemne, să caute ciuperci șamd. „Bunica mea putea să facă mai toate lucrurile acestea. Și după mai toate criteriile noastre, contemporanii noștri ar privi-o ca needucată sau ca pe cineva simplu, în pofida multitudinii și complexității lucrurilor pe care știa să le facă”, spune Deneen. Explicația acestui colaps trebuie pusă în primul rând prin dispariția ucenicilor: nu mai are cine să asculte. Ucenicia pe lângă un maestru presupunea ascultarea, tăierea voii proprii și lăsarea în mâinile celui mai înțelept sau mai desăvârșit. Într-o vreme în care copilul și tânărul sunt privilegiați deoarece se află pe treapta superioară a progresului și evoluției un astfel de raport nu își mai are rostul sau, și mai rău, se inversează. La un nivel filosofic, dispariția relației maestru-ucenic poate fi văzută și ca o consecință probabil neintenționată a preferinței moderne pentru „cunoașterea de tip că”, în defavoarea „cunoașterii de tip cum”. Modernitatea, începând cel puțin cu Descartes, a accentuat tipul de cunoaștere formalizabil și a exclus categoric cunoașterea practică, intuitivă, bazată pe tradiție. În context distincția poate părea pedantă, însă trebuie ținut cont că ideile au consecințe. Iar data următoare când ne vom întreba tipic de ce nu mai știe nimeni să picteze, să cânte, să spună o rugăciune, să facă o colivă sau să pună murături, răspunsul s-ar putea să aibă legătură cu astfel de distincții pedante. |