Blogroll
- Short Hiatus—Burned Out
- How Hip Hop Was Infiltrated With LGBTQ Agenda, And Nobody Noticed
- Border Patrol Agent Testifies Biden Admin Ordered Him To Conceal Arrests Of Terror-Affiliated Migrants: "The Administration Was Trying To Convince The Public There Was No Threat At The Border."
- Very Popular Journalist Ian Carroll Covers Jonathan Oddi In Wake Of Combs' Arrest, Two Days After The Truth Barrier
- Offsite Post: ‘Pride and Humility in Geopolitics’
- Worst Magazine Article Of 2024: Scientific American Wins
- Sean "P Diddy" Combs Arrested: In 2018 A Man Claiming To Have Been His Sex Slave Shot Up A Trump Hotel Lobby, He Said, To Warn Trump Of Illuminati Assassination
- Is It Pyramids All The Way Up? – Questions For Corbett
- Replicon: Big Pharma Preps the Next Bioweapon
- Gospel Commentary for the Twelfth Sunday of Matthew
- A Sermon on Little Good Deeds
- Joy is Given Only to a Poor Spirit
- St John the Faster
- The Rich Young Man
- St. Mamas the Great Martyr
- Meet Allen Dulles: Fascist Spymaster (2015)
- Offsite Post: ‘Views of Theology: Southern, Greek, and Irish’
- Interview 1897 – James Corbett Answers 9/11 Questions
- Remembrances for September Addendum
- Offsite Post: ‘The Persistence of Christlike Figures in Pop Culture’
- “Someday You Will Throw Dirt on Me.”
- St. Panteleimon’s Legacy: Miracles, Medicine, and Martyrdom
- ‘Vaxxed III: Authorized to Kill’ Premieres Nationwide September 18
- The Future of Food is OURS to Decide – #SolutionsWatch
- The (Necessarily Incomplete, Inarguably Ridiculous) List of Things “Caused by Climate Change”
- Offsite Post: ‘Red State Wins and Losses vs Leviathan’
- Offsite Post: ‘Will the US Repeat the Mistakes of Iraq in Iran?’
- CHD Marks 10th Anniversary of CDC Whistleblower Disclosure of MMR Vaccine/Autism Link
- ‘Make Room for God in Your Life’ an Inside Look at the Belarusian Cross Procession
- A Christian Is a Person Who Remembers the Purpose of His Existence: 10 Powerful Quotes of Fr. Dimitry Smirnov
- “May Paradise consume you!” Elder Cleopas of Romania (†1998)
- “Mânca-v-ar raiul!” Cuviosul Cleopa de la Sihăstria (†1998)
- Why Did a Saint Doubt His Own Repentance on His Deathbed? The Profound Humility of St Sisoes the Great
- Down the COVID-19 Rabbit Hole: Independent Scientists and Physicians Unmask the Pandemic
- Little Miracles Everywhere: Memoir of a Holistic Veterinarian
- The Ultimate Vaccine Timeline: A Fact-Packed History of Vaccines and Their Makers
- The Art of Sacred Music: Inside Archimandrite Matthew’s Choir Room
- The Final Days of the Iconic Fashion Designer Billy Bo
- Children’s Health Defense Responds to SCOTUS Decision in Murthy v. Missouri
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- Alexandros Papadiamantis Resource Page
- How Great Spiritual Figures of Greece Helped Form the Renowned Conductor Dimitri Mitropoulos
- Artificial Intelligence as Artificial Brilliance (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- Movie: "Men of Anjolos" (1997) - An Islamic Movie on the Life of the Seven Youths of Ephesus
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
- Single Mind, Simple Life – Gospel for the Third Sunday of Matthew
- Save your soul with fear of God
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- O mica problema de retorica
- O stire: moartea presei.
- 101 carti de necitit intr-o viata
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Spre evitarea suferinței inutile |
Religie |
Scris de Ninel Ganea |
Vineri, 16 August 2019 11:27 |
Se spune despre creștinism că nu îți îndepărtează suferința, dar te ajută să-i dai sens, să o facă suportabilă cumva și să o transforme, dintr-o povară copleșitoare, într-un mijloc de desăvârșire duhovnicească. Nu e nicidecum puțin lucru și nu aș îndrăzni să contest vreuna dintre realizările de mai sus. Însă, cel puțin dintr-un anume punct de vedere, mi se pare o caracterizare prea modestă. Nu că prea multă modestie ar strica vreodată, dar este cumva minimalistă și nu îți dezvăluie toate resursele de fericire care se ascund în spatele unor pretenții smerite. Sfinții, cei care au încercat ortodoxia în toată plenitudinea sa, vorbesc pe larg despre bucuria trăită în viața de aici. Chiar dacă experiența lor rămâne celor mai mulți dintre noi inaccesibilă – din motive care țin de frica noastră de a încerca să trăim cu adevărat creștinește, după cum a surprins Chesterton într-o butadă faimoasă („creștinismul nu a fost încercat și găsit dificil, a fost găsit dificil și nu a fost încercat”) – străfulgerări ne sunt accesibile și nouă, celor mai nevolnici. Și nu mă gândesc aici la extaze sau trăiri artificiale, ci la momente așezate de liniște și pace, în care simți că așa ar trebui să fie și să arate de fapt viața ta. Fantele spre fericire pe care ortodoxia ți le oferă sunt și mai spectaculoase dacă le comparăm cu pretențiile concurente ale paradigmei moderne. Filosofia ultimelor două secole, cel puțin, a promis un rai pământesc nemaivăzut odată ce omul se va elibera de toate prejudecățile și balastul tradiției prin forța prometeică a intelectului. „Iluminismul este ieșirea omului din starea de imaturitate de care este el însuși vinovat. Imaturitatea este incapacitatea de a te servi de propriul intelect fără îndrumarea altcuiva.”, scria Kant în acel manifest celebru al modernității, „Ce este Iluminismul”. Nu s-a întâmplat nicidecum așa, dar, ne spun filosofii veacului, asta este doar din vina tradiției („îndrumarea altcuiva”), care are încă o forță suficient de mare încât să obstrucționeze idealurile existențiale moderne. Ca urmare, războiul împotriva relicvelor trecutului (căsătoria, monogamia, familia, Biserica, moralitatea în sens larg, etc.) trebuie continuat cu un entuziasm mai feroce și abia la final este de așteptat să avem împlinirea plenară a promisiunilor contractuale moderne. Nu este exclus ca, într-un viitor nu prea îndepărtat, chiar și cei mai naivi dintre oameni să realizeze că, în fapt, toate fericirile promise nu reprezintă decât o înșelătorie, mai înfiorătoare chiar și decât pactul faustic, paradigmatic pentru condiția noastră. „În goana ta fulgerătoare/Spre „ostrovul cel fericit”/Ai trupul hămesit de-a pururi/Şi sufletul nemulţumit”, spune Sf. Ioan Iacob Hozevitul într-o poezie. Omul modern nu primește nici măcar o stăpânire temporară în schimbul sufletului oferit pe tavă. Nimic. Doar o suferință nesfârșită, din care el se zbate și mai tare să iasă, căutând cu disperare mereu în direcția greșită, ceea ce nu face decât să-i întețească suferința, și tot așa mai departe, într-un ciclu neîntrerupt de drame și schilodiri interioare. Nu este nimic abstract sau abscons. Nu este o durere metafizică, chiar dacă își are originea într-o metafizică și o teorie a naturii umane greșite. Este o suferință personală, concretă, recurentă, care se întâlnește la tot pasul și de care oamenii nu se pot dezlipi, deoarece își are originea în ei înșiși, în închinarea lor la un zeu fals, zeul modernității. Și, după cum știm de la Aristotel, „zeii falși produc rele reale”. Ceea ce face însă ca toată această dramă a omului modern să fie și mai acută este caracterului ei autoindus. Nu este o nenorocire căzută din cer, o suferință impusă de vreun demiurg capricios, nu este implacabilă precum destinul păgânilor, ci este voluntară, rezultată dintr-o alegere liberă, într-o oarecare măsură, și deci dintr-o anume perspectivă evitabilă. Spun într-o oarecare măsură deoarece astăzi trăim într-o lume în care suntem cu toții mai mult sau mai puțin formatați puternic de modernitate. Suntem precum acei copii răsfățați din leagăn care, la maturitate, chiar și în cazul puțin probabil în care ar dori să o apuce pe calea cea bună, nu mai pot, le este peste puteri. Desigur că la Dumnezeu totul este posibil, dar, în același timp, nu trebuie uitat vreodată că obișnuința e a doua natură sau că „ce faci te face”, iar pe sufletul nostru s-a lipit aproape indelebil ștampila modernității. Totuși, făcând excepție de cazurile destul de răspândite ale unor oameni împietriți de modernitate, fuga de o suferință inutilă rămâne mereu la îndemână și nu presupune de la bun început și în mod necesar decizii eroice. Nu este nevoie să bifezi un set complet de alegeri bune, grandioase și impresionante, deși tentația cea mare, specifică nouă, de altfel, este de a te angaja tocmai în astfel de întreprinderi. Aproape de fiecare dată, este suficient să îți începi și să-ți continui metanonia prin lucruri mici, foarte mici, care, repetate, ajung să-ți transforme în bine întreaga viață și să te ducă spre acea fericire molcomă, posibilă chiar și într-o vale a plângerii. Absența unui televizor, timpul redus petrecut pe internet, postul și mersul la biserică, rugăciunile, șamd. nu sunt neapărat cele mai spectaculoase sau grele alegeri de viață, dar ele te poartă într-un luminiș de unde viața se vede mai bine. |