Este privilegiul epocilor condamnate la sclavie voluntară să ignore istoria. O epocă precum a noastră, care și-a luat drept motto adagiul cavalerului Ulrich von Hutten, “Științele sunt înfloritoare, spiritele se mișcă, este o plăcere să trăiești”, nu are prea multe șanse de salvare. Mai ales că infatuarea provine dintr-o metafizică a Progresului și dintr-o antropologie care neagă explicit orice formă de Cădere. Așa că oamenii timpului așteaptă neliniștiți paradisul promis, în timp ce lumea se îndreaptă, rapid și sigur, spre o tiranie Read more

Potrivit cardinalului Newman, în foarte multe privințe a gândi cum trebuie nu înseamnă altceva decât a merge pe urmele lui Aristotel. Cine citește, însă, discuția filozofului despre cel mai bun regim politic din “Politica” va rămâne surprins să constate insistența pe care Stagiritul o acordă meselor în comun. Pentru Aristotel, a mânca în public, alături de restul comunității relevante, era o modalitate de a întări coeziunea polisului și a educa tineretul. Nu era doar un atribut printre altele într-un design instituțional, ci o Read more